O Cicciollâ 1930/Serenata d'âtri tempi
| ←L’Inferno | O Cicciollâ de Serenata d’âtri tempi |
Barchezzata a-o ciaeo de lûnn-a→ |
| lasciòu inalterâ a grafia do "Cicciollâ". |
(Canson)
I
A i tempi mae, da zoveno,
vêu dî tant’anni fà,
sotto i barcoin da bella
s’ûzàva de cantâ.
Un o cantava a-a Giûlia,
ûn âtro a-a sêu Rusin,
stunando in sce-a chitâra,
grattando o mandolin.
E drin, drin, drin....
Affaccite, Rosin!
E drin, drin, drà....
No fâme disperâ!
De votte tûtta timida,
fra mezzo a’na tendinn-a,
spontava da-a finestra
’na testa biricchirm-a.
Ma spesso a l’èa ’na scarega
de tôsci e imprecazioin,
che proprio in to ciù bello,
ciêuveivan da-i barcoin.
E drin, drin, drim....
Lasciae dormî i vexin!
E drin, drin, drà....
No staene ciû a noiâ!
L’amô ciû troeva ostacoli
cun ciû sé fà testardo:
e doppo quarche seja
se ritornava a-o lardo.
E zû de nêuvo a spremise
pe veddela guaeiciâ,
a rischio d’ûn battaeximo
d’aegua do.... rûxentâ.
E drin, drin, drin....
M’hei rotto zà i cordin!
E drin, drin, drà....
Andaeve a fâ, massâ!
Pûre fra mezo a-e scarighe
de tôsci e de giastemme,
l’amô « forte e tetragono »
doi chêu ligâva insemme.
E allöa in Municipio,
con a «fanciulla amata»
finiva o dôçe idillio
a prêuva de tornata.
E drin drin, drin....
Evviva i dôi sposin!
E drin, drin, drà....
A-a fin se pêu quetâ!