Ezerçiççi 2 Giaimo 1924/S. Francesco e il lebbroso

Ezerçiççi de tradüçiun de Teresa Giaimo
Vitta de san Françescu d'Ascixi in purtulian
4. San Françescu e u lebruzu
(Lüsciandru Munti)


[p. 66 modifica]
4.
San Francesco ed il lebbroso


....
Ün giurnu u se n’andâva a passeggiâ a cavallu,
Assortu cumme sempre e sempre ciü decizu
De vuèi a tütti i custi ün postu in Paradizu;
A-u svoltu d’ünn-a stradda u s’é truvôu davanti
Quellu che lé u n’avièiva vusciüu per tütti i Santi:
Bezéùgna che ve digghe che lé u sentîva ün tale
Ribressu pe-i lebbruzi che nu se dà l’eguale.
Ebbèn, ve-u lì che u vedde, cun ün pâ d’éùggi invedraè,[1]
U ciü refüuzu[2] forse de quelli desgrasiaè;
Cumme se u fuise staètu culpìu int u mezu a-u chéù,

[p. 67 modifica]

U vegne gianu, u tremma, u véù parlâ, u nu péù,
Poi, nu savendu squaèxi mancu ciü côse u fà
U ghe dà zü de trottu scappandu via de là.
Ma, andaètu avanti ün pessu, u s’incumenga a dî:
« Sùn queste e belle préùve che se veddià sciurtî
Da tanti tó lünai?[3] De veddite scappâ
Davanti a ün poveu, cáregu nun âtru che de mâ?
Che bell’amû pe luiâtri, ansi pe-u tó Segnû
Che u l’ha prumissu d’êse rappresentôu da lû!
Oh che bellu curaggiu pe ün cavalier de Cristu
Retiâse aa primma préùva, cuscì vistu e nu vistu! »
Cuscì u l’é turnôu indietru da quellu disgrasiôu
Pe fâ gran penitensa du grande só peccôu;
U smunta da cavallu, u te ghe baxa a màn
E u ghe dà finn-a ün cittu ancùn per bunn-amàn.
Se dixe che stu poveu lebbruzu pìn de dû
U nu fuise poi âtru che u Nostru Salvatû,

...
Ed eccu pocu doppu o-u veddan cumparî
(Cun che maveggia çertu ciü façile che a dî,
Saiá u pensalu) in mezu de quelli desgrasiaè
Raccolti int’ün ospisiu, nu lunxi daa cittaè.

  1. Cun ün pà d’éüggi invedraè, « con un paio d’occhi stralunati ». Si dice di chi ha la vista annebbiata per paura, o per ira, o per dolóre, o per ribrezzo.
  2. « Ripugnante, ributtante, schifóso».
  3. « Da tante tue fantasticherie, da tanti castelli in aria ».