Due brocche de viovetta/Pensando a-o Natale
| ←Da-o ciassâ d'Oeginn-a | Due brocche de viovetta de Pensando a-o Natale |
Ninn-a Nann-a→ |
| ed. www.liberliber.it 2010 |
Dixan ch'o segge ûn giorno
de freido e d'allegria:
gh'é o pan-doçe in to forno,
e o freido o scciappa a pria....
se gh'é ûn parmo de neive
dixe ch'a no fa mâ:
l'é bello mangiâ e beive
scädandose a-o fogoâ.
Ah! o fogoâ d'ûnn-a votta
co-a sò gran cappa e e banche,
che se ghe stava sotta,
co-e barbe neigre e gianche,
demoandose cö fêugo,
co-e mollette e o tisson,
e o poeiva dîse ûn lêugo
de paxe e de riûnion!
O so, vegiûmmi; – devo
mi sta scimpatia matta
forse a Ippolito Nievo,
a-o castello de Fratta
ä sò töre, a-o sò ponte,
all'immenso cammin,
a-o Sandracca, a-o sciö conte...
– ve ricordæ?... – Ma infin
vegnimmo a noî: o l'é ûn giorno
questo d'amô e de paxe:
demmo ûnn'êuggià dintorno;
tûtto l'é carmo e taxe;
e comme ûnn'indolensa
a ciappa tûtti anchêu....
doman.... Mah! chi ghe pensa
se fûmma o fûmmajêu?
Addio, crûzii: – in sciö gotto
se conta de lûçie;
scinn-a o vegio, o marotto,
o fa bocca da rie:
va in gïo pe tûtta a stansa
cö vin o bon ûmô;
torna a-o chêu ûnn-a speransa,
ä cëa ûn pittin de cô.
Cosci pâ, pe ûn momento,
che se repigge a sciô
se doppo l'ægua e o vento
spunta ûn raggio de sô....
ah! in casa mæ l'é vêuo,
da-o fêugo, o caregon....
han piggiôu i vegi o sghêuo...
e i çerco.... Dove son?
Ma a lagrima chi cazze
dai êuggi e a ven da-o chêu
(che nisciûn mai l'assazze!)
pêuan sciûgala i figgiêu:
lö solo pêuan fâ questo;
lö ch'en e nêuve scioî:
che se no.... pe do resto....
no sæiva mëgio moî?
Ah! ûn bello risso biondo
e ûnn-a magninn-a gianca....
e fa paxe cö mondo
a nostra anima stanca:
lê o ve liga spedïo,
e o vêu quello ch'o vêu:
Hugo e Praga han capïo
a forsa do figgiêu.
N'ho visto ûn l'atra seja
accoegôu in t'ûnn-a crêuza,
rosso comme ûnn-a meja,
bello comme ûnn-a rêuza;
co-e sò braççinn-e in croxe
desteizo in sciö terren
forse o dinâ da noxe
o s'assûnnava.... Ebben,
no gh'é dinâ da noxe
pe ti poveo innocente:
doman, c'ûn fî de voxe
ûn pö de pan ä gente
ti domandiæ, bamboccio
sensa teito nì oëggê....
ma, gente stæme all'occio:
lì s'ammûggia l'arfê.