 |
Questa pagina a no l'è stæta corretta. | |
E ûn’avvegnî che noiatri no poemo indovinâ.
Atra förza non’emmo che quella d’augûrase
Tûtto quanto de ben a-o mondo pösse dâse;
Pagando, ben s’intende, questa nöstra ambizion
Co-a misera monæa de l’immaginazion!
No!... Atro mezzo non’emmo, atra förza, atra bâze,
Che fabbricâ castelli in to giardin de l’âze!.....
Cöse pösso augûrave perché ve contentæ?.....
Sentimmo, amixi cai.... föscia a feliçitæ?.....
Çerto che sta parölla drento de lê a rinsæra
I dexiderii tûtti di ben de questa tæra.....
Però « feliçitæ » lè ûn termine impreciso,
E o sö significato o cangia e o lè diviso
Secondo o dexideio de singole personn-e.
Pe ûn, l’amô o pêu ëse ûnn-a sörte de ciû bonn-e;
Pe ûn’atro, son i önori; pe Tizio, so’ e palanche;
Pe Cajo, son..... ma basta!..... Hö poia ch’a ve stanche
Questa lista variante, ch’a no finieiva mai!...
Cöse pösso augûrave?..... Sentîme, amixi cai:
Di vöstri dexidei essendo ancon a-o scûo,
Mi v’augûro o possesso d’o ben o ciû segûo;
Senza do quæ, e palanche a ninte pêuan servî;
Senza do quæ, l’amô mai se porriâ gödî;
Do solo ben che, a-o mondo, o l’agge da valûte.....
A l’alba do nêuv’anno, mi v’augûro: a Salûte!.....
