A Fue’ a ghe de’ a baletta, e u Pinocchiu, doppu aveila sgranâ e culâ inte ‘n mumentu, u disse sperleccanduse:

— Bella cosa so-u çüccou ascì u fuise ‘na mêxiña!... Me pürghieiva tütti i giurni.

— Oua mantegni a prumissa e beivi ste poche guççe d’ægua, che te rendian a salüte. —

U Pinocchiu u piggiò mâvuentêa u gottu in man e u gh’infiò drentu a punta du nazu: doppu u se l’avexinò a-a bucca: doppu u gh’infiò turna a punta du nazu: a-a fin u disse:

— A l’é troppu amaa! troppu amaa! Mi nu a possu beje.

— Cumme ti fæ a dîlu, se nu ti l’hæ mancu assazâ?

— Mo-u figüu! L’ho sentia a l’anastu. Vöggiu primma ‘n’atra baletta de çüccou,... e dapö a beviô! —