Un riccon càrego d’anni,
Pin d’acciacchi e de malanni
O sposò ûnn-a Zovenetta
Bella assæ ma ûn pö fûrbetta
Ch’o a mandava in elegansa
Comme i figûrin de Fransa,
Lê gh’andava sempre apprêuvo
Per fâ vedde o mondo nêuvo.
Sto bardascia de sposôu
Unn-a seja fù impegnôu
D’andâ a ûn ballo co-a sposâ;
Lê o ficcon presto a zûgâ,
E ûn grazioso öffizialetto
Se piggiò a spozâ a brassetto
E a portò de là a ballâ;
Doppo ûn pesso a ritornò
Stanca e rossa, a s’assettò