Pagina:Piaggio Poexie zeneize 1846.djvu/604

586

E fra i atri ûn Militare
Pin de feje, ommo traverso,
Senza ûn brasso, ûn êuggio perso,
Che ogni pö, pe intercalare
O dixeiva: ça n’est rien!
C'est egal! bon bon! très-bien!


Gh’ëa ûn Ingleise in baraccan
Con treì grosci chen pe-a man
(Che me voeivan fâ a bûrletta
D’addentâme ûnn-a cäsetta)
E ûnn-a Mistris lunga eterna,
Che a piggiavo pe-a Lanterna;

Gh’ëa ûn Spagnoilo intabarrôu
sigàritto obbligôu,
Chi mostrava a fâ a furlann-a
A ûnn-a bella Parmexann-a
Ch’ëa ciù larga che ûnn-a tinn-a;
Gh'ëa ûnn-a spippua Madaminn-a,
Tûtta ascosa in t’ûn cappello
C’ûn telon verde de vello,
E ûn enorme saccanô;

Gh’ëa ûnn-a Fraule in dominò,
Pëtenâ a biondi rissetti,
Con mustasci möi, speggetti,
Cannocciale, e pægua in man;

Gh’ëa ûnn-a Zoggia Veneziann-a,
Una Bûlla Portogliann-a,
Due Pupolle de Milan,
Che mostravan tûtte e schenn-e;

Ommi poi, de tûtte e menn-e,
Unn-a lunga pippinëa
D’ogni cô, comme primmëa;