Pagina:Piaggio Poexie zeneize 1846.djvu/445

Che assûppòn veja, e sciûscetto
Senza poeìli ciù dêuveâ!

A grand’ægua chi corriva
Zù pe-e stradde comme ûn mâ
A fâ giâ e rêue a serviva,
Ma creddeivo de negâ!...

Grondanûsse, sorde brûtte!
Passa o tempo, e ve scordæ
Che seì stæte condannæ
A scentâ da-i teiti tûtte!
Destrighæve, cose fæ?
L’è tost’öa che ve n’andæ!

Me son misso pe imboccâ
Sotto Riva, no gh’ëa verso,
Ch’a l’ëa tûtta bariccâ
Da Mû missi per traverso
Co-i Mûatê, che te ghe davan
Per carrubbe de bacchæ!
Cäsci abbrettio a tûtti tiavan;

Pægui averti che passavan
Per scoâ quelli lì assostæ,
E grondann-e che appullavan
Ne-i caroggi intersechæ!

Taroccava i Bûtteghæ
Sequestræ in te l’oxellëa
Senza poeìne ciù sciortî;

Ghe vêu a Stradda carrettëa,
Cresce e bestie a ciù no dî!...

Se ve voëse raccontâ
Per menûo dove son stæto,
Quante osservazioîn ch’ho fæto,
Ghe vorrieiva ûnn-a giornâ,
Poi dî tûtto no se pêu.