In dinæ tante mialïe,
Che in San Zorzo ghe n’ëa manco
Posti? abbrettio; dignitæ?
Ghe n’avanza de stacchæ :
De bravûa? no se ne parla!
Ma o l’ha tûtto in ta so ciarla!
O l’è ûn grande Palaziâ
A vapô, chi no fa mâ.
Quello là o l’è ûn gran Ciarlon
Chi vêu avei sempre raxon,
E co-a so facondia eterna
O sciûghieiva ûnn-a cisterna:
Giæ carröggio se o scontræ,
Dunque mûmmie diventæ.
Quello là coscì sparmôu
Chi camminn-a invexendôu,
O l’è ûn chi fa profescion
De fâ l'arte do mincion;
O n’ha ninte da pensâ,
Perchè o vive ben d’entrâ;
In fâ vixite o se perde,
E fa a-i atri o tempo perde
Con tediosi complimenti,
E discorsci inconclûdenti ;
Se no voeì d’accidia moî,
Fæghe o sordo, no gh’ arvî.
Là Sempronio o vêu dettâ
Sempre in cattedra, ghe pâ
D’ëse o ciû savant do mondo;
Stæ a sentî comm’o spûa riondo:
Lê vêu giûdicâ de tûtto,
Battezzâ o bello per brûtto,