Pagina:Noberasco.Antologia.1930.pdf/162

— 164 —

Quand’a l'è dûa e grossa a va in delirio,
A me ghe fa de tûtto a questa pansa;
Scia me tasse sciortî da sto martirio,
Scia me daghe ûnn-a pûrga e ûnn-a speranza.
Mego
Sentì, brav’omo, o vostro o l'è ûn malanno
Che o no se pêu guarì con ûnn-a meixinn-a.
Pensè ciù tostu se, durante l’anno,
Avesci mai colòu.... quarche sterlinn-a!


ANONIMO


Vixioin di Cascié


E grende gesta de sta vêgia Sann-a
de sèrtu sun sciurtìe de ’n ti Casciè,
carruggiu pin de vitta, cu scampann-a,
in tutti i modi, a soêu giucunditè.
Chi passeggia là de giornu,
in te ùe ciù sciatè,
u se mie ben dinturnu
pè schivà de carcagnè:
vagghe avanti cu attenziun,
ben miàndu cussu fà,
che, pê scorze de setrun,
u va a rischiu de sgruggià!
Osservandu in te bitèghe,
u sentià gente sbraggià:
— padrunetta, ancun ’na meza,
quattru pezzi de fainà. —
Tiandu sciù drìti
pê quellu caruggiu,
vedièi pesci triti,
carotte e fenuggiu,
spassine, fascinn-e,
carbun e savatte,