Pagina:Noberasco.Antologia.1930.pdf/108

— 110 —

Chi da-u bûtteghin.
Cos’uei che ve digghe?
L’è megiu taxeî,
Che dunque sbraggiandu
Me peu vegnî seî:
Studdiemu frattanto
Cu-a testa e cu-u cheu
Se l’aze u l’è bestia,
Ciû bestia che u beu....
Veddeî chi de drita
O gran fabbricou,
Da-i matti e da-i savi
Cuscì frequentou?
L’è chi duve i denti
Se frûstan de ciû,
L’è chi duve e strasse
Ciû legie van sciû....
Sentî cumrae sbraggian!
Di pûgni se dan
Pe pueî piggiâ ûn ossu:
Me ve lazzû ûn can
Cu-i morde in ta purpa
Pe pueighe arrobâ
Quell’ossu, che i scemi
Se vêuan disputâ.
Miae là quante sûcche,
Che pendan giganti!
Ma pân e medaggie
Di soliti Santi!
Lunghimu ûn pö u passu
Pe andäse a settâ
Ne-a bella terrazza
In vista du mâ.
Veddeî quanta gente
Ne-a ciassa du mêu?
Ghe n’è di sapienti,
Ghe n’è di figgieu,
Gh’è pìn d’amuretti
De mille manee,