Fâ sentenze e condannâli;
Va in to pòrtego a sarvâli.
Dito questo, o sparî via.
Pöveo figgio de Tobia!
In t'ûn attimo o s'alsò,
E de slanso a scaa o piggiò;
O n'ha visto ni a Trippæa,
Ni o Foghista, ni a Ferræa,
Ni l'incendio, ma o l'ha visto
Ne-a personn-a de sò poæ
O spettacolo ciù tristo,
E ciù degno de pietæ:
Un poæ vegio prexonê,
Ammaccôu dä testa a-i pê,
Lungo in tæra chi cianzeiva,
E fra e lägrime o dixeiva:
Ah Segnô, se pù ve piaxe,
Finï presto i giorni mæ,
Riçeveime in santa paxe!
O l' ha visto in faccia a moæ,
Tûtta sangue..... o voeiva dî:
Moæ, Poæ cäo!..... ma profferî
O no poeiva ûnn-a parolla.
Pe ûm momento o colla, o colla
Pe no i fâ soffrî de ciù;
Ma poi cede a sò virtù.
Drento o chêu o se sentì franze,
E o buttò ûn scciûppon de cianze.
O i aviæ vosciûi portâ
Da ûn chirûrgo, o da ûn speziâ;