Pagina:G. Peragallo - Poesie - 1870.djvu/114

— 112 —

Che derrûe Gerico
Senza fâ guæra,
Che sotto Abìron
Se spacche a tæra;

Che o Sô se ferme,
Che s'arve o mâ,
Ciù fâ de miäcoi
O no porriâ?

Oh insensataggine!
Oh tempi? oh teste
Degne d'ûn fûlmine
Chi ve tempeste
 
Eppûre a-i nostri
Giorni se credde
De cose proprio
Da fâ travedde!

No son molti anni
Che se dixeiva
Che ûn cannocciale
Grosso existeiva

Con lenti drûe
Duî parmi e ûn terso,
Do quæ servindose
Veddeiva un guerso

Di ommi volanti
Lasciù in ta Lûnn-a
Che s'affannavan
Pe fâ fortûnn-a,