Pagina:Comeddie.DeFranchi.1830.djvu/198

Arp. Chi? Valerio? quello chi me pareiva così un ommo comme se dè, e fedele? Possibile! Ma sciù cose fondi tu ri to sospetti?

Meist. Cose vorei che ve digghe? mi scommettereiva ch’o l’è lê.

Arp. Ti non l’averessi miga visto rondezzâ intorno à ro lœugo, donde mi aveiva ascoso ri mæ dinæ?

Meist. Aspêtæ un poco. Donde ri aveivi ascozi ri vostri dinæ?

Arp. Int’ro giardin.

Meist. Si, Signor. l'ho visto rondezzâ int’ro giardin. intre cose érilan sti dinæ?

Arp. Intr’un-na cascetta.

Meist. Giusto giusto: o l’aveiva un-na cascetta in man.

Arp. Comme érila fæta sta cascetta? sentimmo un pò, che capirò s’a l’era ra mæ.

Meist. A l’era fæta.... a l’era fæta.... o bella! comme son fæte re cascette?

Scr. Questo ro saveiva dî mi assì. Ma noi vorressimo che ne ra descrivessi comme và.

Meist. A l’era una cascetta grande....

Arp. Quella che m'han arróbao à mi a l’era piccin-na.

Meist. Hei tutte re raxoin dro mondo. Lê comme lê a l’è piccin-na; ma mi ra ciammava grande per quello che gh’è drento.

Scr. De che corô érila?