Stö lì fermo in sciö bäsigo
Sensa fâ ûn pö de din-dan?...
E in sto giorno d’allegria
Stä a mæ Mûsa arrensenia?2
In t’ûn canto per taxeì?...
No! chè, per stimma e doveì,
Vêuggio fâghe ûnn-a poexia,
Ché se tratta d’ûnn’ûnion
Distintiscima e geniale
Da no poeì trovâ l’eguale.
Ma no basta ûnn-a canson,
Manco o frûsto chittarin
Reginesco de Martin
Per cantâla degnamente,
Ghe vêu ûn poema e ûnn’arpa d’öu
C’ûnn-a petrarchesca mente
Per sciortîne con decöu.
Oh feliçe e fortûnôu
O sciô Luigi, chi ha sposôu
Ûnn-a figgia chi è ûn tesöu,
Ûnn-a perla, ûnn-a bellessa,
O modello da saviessa
E o ritræto da bontæ!