L’é ciù o riçevuo, che o dæto;
Noî vivemmo pe-o pûrgante
De Le Roâ ch’emmo piggiôu!
E pe-o primmo o sciô Bacciccia;
— Mi da-i meghi abbandonôu,
Se non piggio per mæ diccia 6
De Le Roâ ûnn-a bottiggetta,
Saeivo zà co-a sciâ Cicchetta 7
E per cöse?..... Pe ûn ciavello
Trascûrôu in t’ûn dïo marmello. —
— E mi dixe o sciô Tommaxo,
C'ûnn-a cëa 8 da cataletto:
Mi son stæto ûn anno in letto,
Perchè son cheito in dezaxo
E m’ëo mëzo derenoû;
Tûtti i Meghi ho consûltoû,
Sbarassôu dexe speziaje,
Fæto mille donnettaje 9,
Tûtto sempre inûtilmente;
Le Roâ piggio finalmente,
O m’ha averto tanto e træte
Che e mæ næghe son desfæte
E aoa, a forza de c . . . .,
Staggo ben; viva Le Roâ!—