O n’è miga ûn argomento
Da trattâ per complimento
Con di gösci 3 missi in rimma;
Ma ghe vêu da prosa in çimma
D’ommi dotti, accreditæ
Ne-a matëia ben versæ,
Perchè dixe e donne vëgie:
O negiâ ch’o fasse nëgie.
Ma pù d’ätro no se ciarla
E da tûtti no se parla
Che da pûrga parigginn-a,
Chi a vêu ûn miäcoo da meixinn-a
Gran rimedio ûniversale,
E chi a ciamma micidiale;
Chi co-a lengua, chi co-a penna
Vunze o punze a sò talento
O gran professò da Senna
Chi o vêu ûn aze, chi ûn portento.
A sentî quante nesciaje
Se lambicca pe-e speziaje
Gh’é da moî proprio da-o rie,
Son ciù pëzo che e poexie;
E a sentî quanta dottrinn-a
Che desghêugge çerta gente,
Che s’intende de meixinn-a