Pagina:Giaimo.dal.dialetto alla.lingua.2.1924.pdf/9

vegne che ti rimetti adossu â-u serpente quella pria che ti gh’haè levôu ti ».

L’ommu u ghe l’ha remissa.

Allua a vurpe a l’ha dumandôu a-u Serpente: « Ti ei propriu cuscì quandu u l’é passôu quest’ommu? ».

« Sci » u l’ha faètu u serpente.

« Ebbèn, allua rèstighe » gh’han rispostu tütti duì e se ne sùn andaèti via.

L’ommu u nu' finiva ciü de ringrasiâ a vurpe e, nu savendu cumme ricumpensâla, u l'ha purtâ in casa[1] só, u gh’ha avertu u pullâ e u gh’ha ditu che a se serve.

A vurpe a s’é mangiâ tütte e gallinn-e e a se n’é andaèta via cuntenta. Cuscì a nu l’ha duvüu accüsâ de ingratitüdine l’ommu.

Un bimbo è com e un fiore. Che vi è miai di più bello, di più caro di un fióre? L o riempie la rugiada di gocce che sono perle, lo bacia Il giglio così bianco! da metter su l’altare, [il Sóle, il fiore d ’arancio da farne corona per la spòsa ; il garofano rosso pièn di sé, pièn di fiamme (‘)


  1. U l'ha purtâ in casa sò, « la condusse in casa sua » . Bada che in italiano « por­tare » significa « reggere, sostenere ».