Pagina:Giaimo.dal.dialetto alla.lingua.2.1924.pdf/57

mâ acquistaè se ne sùn andaèti in fümme, ma lé u gh’ha prestu rimediôu cun di inganni. U barâva cuscì ben che nisciün se n’accurzeiva e u l’é vegnüu ciü riccu de primma ruvinandu famigge intreghe e purtandu aa disperasiùn tanti disgrasiaè che, ridüti all’ürtima ruvinn-a, se sùn ammassaè.

Ma ün bellu giurnu anche per lé l’é vegnüu u mumentu de dâ cuntu de tüttu e u l’é mortu giastemmôu e maledettu: u diau u l’é andaètu a piggiâse a só anima e u se l’é purtâ cun lé all’infernu.

Da allua u nümeru di züguèi u l’é diventôu immensu e u zéùgu u s’é azzuntu a-e âtre piaghe che afflizzan a povia umanitaè.

gannì. B arava così bène, che nes­ suno se ne accorgeva e divenne più ricco di prima rovinando fa­ miglie intere e portando alla di­ sperazióne tanti disgraziati che, ridotti all’estrema rovina, si uc­ cisero. M a un bel giorno venne an­ che per lui il momento di render conto di tutto e morì bestemmiato e m aledetto: il demonio andò a prendersi la sua anima e la portò con sé all'inferno. D a quel giorno il numero dei giocatóri diventò immenso e il gioco si aggiunse alle altre pia­ ghe che affliggono la povera umanità.

Un esempiu.

Ün re de Pulonia, Caximiru, u zügâva ün giurnu cun ün nobile da só curte u quaè, scicumme u perdeiva tanti dinaè, u l’é andaètu in bestia a-u puntu de lasciâ andâ ünn-a mascâ in scia faccia a-u re.

L’han sübitu cundanôu aa morte.


Un esem pio. Il ré dii Polonia, Casimiro, giocava un giorno con un nobile della sua corte il quale, perché aveva perduto molti denari, si imbestialì al punto di lasciar an­ dare uno schiaffo sulla faccia al ré. Lo condannarono subito a morte.