Pagina:Giaimo.dal.dialetto alla.lingua.2.1924.pdf/30

M a induvinaè u quattrìn

A cose u l’é servìu? A iin povióu per limoxina D aèta pe amu de D ìu ;

Int’ iinn-a fèsta piiblica L ’ àtru de cadeva, I F ra balli, viri, eccetera U 1’ é andaètu a termina,


Giuan sensa puïa.


Int’ün paize luntán luntán, gh’ea ün palasiu dunde nisciün ghe puèiva stâ perchè se ghe sentîva[1]. Tütti quelli che ghe andavan, l’indumàn ean purtaè via daa cunfraternita da Misericordia perchè muîvan de puia.

Ün giurnu l’é cuminçou a currî a vuxe che gh’ea ün ommu che u nu l’aveiva puia de ninte tantu che u l’ea ciammôu Giuàn sensa puia. U guvernatû u l’ha mandôu a çercâ e u gh’ha dumandôu se u se sentîva de passâ unn-a néùtte inte quella casa.

Giuàn u gh’ha rispostu de scì, basta che[2] ghe dessan da carne, du pàn e du vìn. U guvernatû u gh’ha daètu tüttu, e lé u l’e andaètu int’a casa di spirti. Intrôu drentu, u l’ha vixitôu dappertüttu e u nu l’ha truvôu ninte de stranu; allua u

In un paese lontano lontano c’era un palazzo ove nessuno poteva stare perché ci si sentiva. T utti quelli che vi andavano, l’indomani erano portati via dal­ la confraternita della Misericor* dia perché morivano di paura. U n giorno cominciò a correr vóce che c’era un uomo il quale non aveva paura di nulla tanto che era chiam ato Giovanni senza - paura. Il governatóre lo mandò a chiam are e gli chièse se si sen­ tiva il coraggio di passare una notte in quella casa. Gianni gli rispóse di sì purché gli dessero carne, pane e vino. Il governatóre gli diède tutto, ed égli andò nella casa dégli spiriti. E ntrato dentro, visitò dapper­ tutto e non trovò nulla di strano;

( 1) (2)


  1. « Ci si sentiva », cioè: era abitata dagli spiriti.
  2. « Purché, a patto che », e non: « basta che ».