L'Evangeliu segundu Mattê de Gioxeppe Oivê
cap. XIII
[p. 47 modifica]
CAP. XIII.

IN quellu giurnu Gesü, sciurtìu d’in caza, u stava assettòu â riva du mâ.

2 E se sun radünæ multe türbe inturnu a lê, de manea che muntòu in t’ünha barchetta u se gh'è assettòu, e tütta a türba a l’è restâ â spiaggia,

3 E u l’ha parlòu a lu de multe cose in parabule dixendu: eccu quellu che semina u l’è sciurtìu a seminâ.

4 E mentre u seminava, ünha parte da semensa a l'è cheita vixin â stradda, e sun vegnüi i oxelli du sê e se l’han mangiâ. [p. 48 modifica]5 Parte a l’è cheita in leughi pin de prie duve a nun aveiva multa tøra, e sübitu a l’è spuntâ feua, perchè a nun aveiva prufunditæ de terren.

6 Ma sciurtìu u sû u l’ha brüxâ, e perchè a nun aveiva reixe a l’è seccâ.

7 Ün’âtra a l’è cheita in tê spinhe, e ê spinhe sun cresciüe e l’han suffucâ.

8 E ün’âtra a l’è cheita surva da bunha tæra, e l’ha frütòu duve sentu per ün, duve sescianta e duve trenta.

9 Chi ha uegge da sentî, che sente.

10 Essenduseghe accustæ i so discepuli g’han ditu: perchè ti ghe parli in parabule?

11 E lê rispundendu u g’ha ditu: perchè a vuiâtri l’è permissu de cunusce i misteri du regnu du sê, ma a lu nun è stætu permissu.

12 Perchè a chi ha sâ dætu, e u sâ nell’abbundansa; ma a chi nun ha ghe sâ anche piggiòu quellu cu l’ ha.

13 Per questu parlu a lu in parabule: perchè vedendu nu veddan, sentindu nu sentan e nun intendan.

14 E se verifica in lu a prufesia d’Isaia cu dixe: sentieì cu ê uegge e nu capieì, e vedendu vedieì e nu vedieì. [p. 49 modifica]15 Perchè u cheu de questu populu u l’è ingrasciòu, e u l’è d’ueggiu düu, e u l’ha serròu i euggi; perchè i euggi nu veddan, e ê uegge nu sentan, e nun intendan cû cheu, perchè u se cunverte e mi u risanhe.

16 Ma beati i vostri euggi, perchè veddan, e ê vostre uegge, perchè sentan.

17 Perchè in veitæ ve diggu che multi prufeti e multi giüsti han dexideròu de vedde ê cose che vedeì vuì, e nu ê han viste, e de sentî ê cose che vui sentî e nu ê han sentìe.

18 Vuiâtri dunque stæ ün pô a sentî a parabula de quellu che semina.

19 Chiunque sente a parolla du regnu e u nu l’intende, vegne u malignu e u porta via quellu che ea stætu seminòu ne u so cheu: questu u l’è quellu che u l’ha risevüu a semensa vixin â stradda.

20 Quellu cu riseive a semensa in mezu a ê prie u l’è quellu cu sente а parolla, e sübitu u ha riseive cun allegressa:

21 Ma a nun ha reixe in lê, e a l’è de poca düata; e vegnüa a tribulasiun e a persecüsiun pe a parolla, sübitu u se scandalizza.

22 Quellu cu riseive a semensa in tê spinhe u l’è quellu cu sente a parolla; ma i pensceì de questu seculu e l’ingannu dê ricchesse suffucan a parolla, e a resta sensa frütu. [p. 50 modifica] 23 Ma quellu cu riseive a semensa in t ün bun terren u l’è quellu cu sente a parolla, e u ghe da a mente, e a fa frütu, e a rende òua u sentu, òua u sescianta, òua u trenta per ün.

24 U g’ha espostu ün’âtra parabula dixendu: u regnu du sê u s’assumeggia a ün ommu cu l’ha seminòu ne u so campu ünha bunha semensa.

25 Ma intantu che i ommi durmivan l’è vegnüu u so nemigu e u l’ha seminòu da zizzania in mezu au gran, e u l’è andaetu via.

26 E essendu cresciüa l’ærba e fætu frütu, l’è cumparsu anche a zizzania.

27 E i servitui du puæ de famiggia accustanduse a lê g’han ditu: о padrun, ti nun hæ seminòu da semensa bunha ne u to campu? cumme dunque gh’è a zizzania?

28 E lê u g ha rispostu: quarche ommu nemigu u l’ha fætu questa cosa: e i servitui g’han ditu: ti veu ti che andemmu a raccheuggila?

29 E lê u l’ha rispostu: nu; perchè raccüggendu а zizzania, nun arranchæ cun lê anche u gran.

30 Lasciæ che ün e l’âtra crescian scin â raccolta, е a u tempu da raccolta diò a quelli che taggian u gran: accüggei primma a zizzania e lighæla in fasci per brüxâla, e radünæ u gran ne u mæ granâ. [p. 51 modifica] 31 U g’ha espostu ün’âtra parabula dixendu: sumeggia u regnu du sê a ünha granha de senapa piggiâ da ün ommu e seminâ ne u so campu.

32 A l’è ben a ciü piccinha de tütte e semense; ma cresciüа che a segge a l’è a ciü âta de tütte i ærbe e a vegne un ærbu, de moddu che i oxelli du sê van a pôsâse in sci so rammi.

33 U g’ha ditu ün’âtra parabula: u regnu du sê u sumeggia a u crescente che piggiòu da ünha donna a l’ascunde in træ stæa de fainha, finchè tütta a fainha a nu segge fermentâ.

34 Gesü a[sic] l’ha ditu a ê türbe tütte queste cose in parabule, nè u parlava mai cun lu sensa parabule;

35 Perchè s’adempisse quellu che ea staetu ditu da u prufeta: arviò a mæ bucca in parabule, manifestiò cose che sun stæte segrette fin dâ fundasiun du mundu.

36 Allùa lîcensiæ ê türbe, u se n’è turnòu a caza, e se ghe sun accustæ i so discepuli e g’han ditu: spieghine a parabula da zizzania du campu.

37 E lê rispundendu u g’ha ditu: quellu che semina а bunha semensa u l’è u Figgiu dell’ommu.

38 U campu u l’è u mundu, а bunha semensa sun i figgi du regnu; a zizzania poi sun i figgi du malignu.

39 U nemigu che l’ha seminâ u l’è u diau, a rаc[p. 52 modifica]colta a cunsümasiun du seculu; quelli che taggian u gran sun i angei.

40 Scicumme dunque se raccheugge а zizzania e a se brüxa, cuscì succedià â fin du seculu.

41 U Figgiu dell’ommu u mandià i so angei che leviàn da u so regnu tütti i scandali, e tütti quelli che cumettan de iniquitæ,

42 E i cacciàn ne a furnaxa du feugu. Là ghe sân centi e ruggiâ de denti.

43 Allùa i giüsti risprendiàn cumme u sû ne u regnu de so Рuæ. Chi ha uegge da sentî, che sente.

44 U regnu du sê u sumeggia a ün tezoru ascuzu in t’ün campu, che quell ommu che u treuva u l ascunde, е per l’allegressa cu n’ha, u va e u vende quantu u possede, e u l’accatta quellu campu.

45 De neuvu u regnu du sê u sumeggia a ün mercante cu serca de belle perle.

46 E avendune truvòu ünha de multu prexu, u va e u vende quantu l’ha e u l’accatta.

47 De neuvu u regnu du sê u sumeggia a ünha ræ cacciâ in mâ, che a raccheugge ogni qualitæ de pesci,

48 E quandu a l’è pinha, i pescoei a tian feua, e essenduse assettæ in scia spiaggia, han sernüu e missi i buin in ti vazi, e han cacciòu via i cattivi. [p. 53 modifica] 49 Cusci succedià ne a cunsümasiun di seculi: sciurtiàn feua i angei, e separiàn i cattivi de mezu a i giüsti,

50 E i cacciàn ne a furnaxa du feugu: là ghe sân centi e ruggiâ de denti.

51 Eì inteizu tütte queste cose? Sci Segnû, g’han rispostu.

52 E u g’ha ditu: per questu qualunque Scriba istruìu pe u regnu du sê u sumeggia a un puæ de famiggia che u tia fеua da u so tezoru roba neuva e roba üzâ.

53 Quandu Gesü u l’ha terminòu queste parabule u l’è partiu de là.

54 E vegnüu ne a so patria, u l'insegnava in tê so scinagoghe, de moddu che restavan mâveggiæ e dixeivan: dunde mai u l'ha questu piggiâ questa sapiensa e i miacui?

55 U nun è questu u figgiu d’ün artexan? so muœ a nun è quella che se ciamma Maria, e i so fræ, quelli che se ciamman, Giacumu, Giuseppe, Scimun, e Giüdda;

56 E ê so seu nu sun tütte pressu de nuì? dunque dunde a questu tütte queste cose sun vegnüe?

57 E ean scandalizzæ de lê. Ma Gesü u g’ha ditu: nun è sensa onû ün prufeta, feua che ne a so patria e in caza so. [p. 54 modifica]58 E u nun ha fætu là multi miraculi pe a so incredülitæ.