L'Evangeliu segundu Mattê de Gioxeppe Oivê
cap. VII
[p. 21 modifica]
CAP. VII.

NU giüdichæ per nun ese giüdichæ.

2 Perchè cumme giüdichiei saî giüdichæ, e saî mezüæ cun quella mezüa ch’avieì mezüòu i âtri.

3 E perchè ti amii ünha büsca che a l è in t’ün euggiu de to fræ, e ti nu veddi u travu che u l’è in tu to euggiu?

4 O cumme ti diæ a to fræ: lascia che te leve ünha [p. 22 modifica]büsca da ün euggiu, mentre ti hæ ün travu ne u to euggiu?

5 Ipocrita, levite primma u travu da u to euggiu, e poi ti amiæ de levâ a büsca dall’euggiu de to fræ.

6 Nun dæ ê cose sante a i chen, e nu cacciæ ê vostre perle davanti a i porchi; perchè peu dâse che ê pestan cu i pê, e che se rivortan per sbranâve.

7 Dumandæ e ve sâ dætu, serchæ e truvieì, picchæ e ve sâ aværtu.

8 Perchè chiunque dumanda riseive, e chi særca treuva, e sâ aværtu a chi picca.

9 E chi è mai fra vuiâtri quellu che se so figgiu u ghe dumanda du pan u ghe porze ün sasciu?

10 O se u ghe dumandià ün pesciu u ghe dâ ün serpente?

11 Se vui dunque cattivi cumme seì seì dâ a i vostri figgieu u ben che v’è dætu, quantu ciü u vostru Puæ che u l’è ne u sê u dâ du ben a quelli che ghe u dumandan?

12 Dunque tütte ê cose che vurieì che ve seggian fæte da i ommi, fæle vuì ascì a lu. Perchè in questu sta a lezze e i prufeti.

13 Intræ pe a porta streita, perchè larga l’è a porta [p. 23 modifica]e spasiuza a stradda che cundüe â perdisiun, e multi sun quelli che intran per questa.

14 Quantu l’è piccinha a porta e streita a stradda che a cundüe â vitta, e quantu pochi sun quelli che a treuvan!

15 Guardæve da i fâsi prufeti che vegnan a vuì vestii da pegue, e drentu sun lui che acciappan e portan via.

16 I cunuscieì da i so früti. S’accheuggian furse i üghe da ê spinhe, e ê fighe da i spinuin?

17 Cuscì ogni ærbu bun u fa früti buin, e ogni ærbu cattivu u fa früti cattivi.

18 L’ærbu bun u nu peu fâ früti cattivi, nè ün ærbu cattivu fâ früti buin.

19 Ogni ærbu che nun fa frütu bun u sâ taggiòu e cacciòu in tu feugu.

20 Vuì i cunuscieì dunque da i so früti.

21 Nun tütti quelli che me dixan: Segnû, Segnû, intriàn ne u regnu du sê; ma quellu cu fa a vuentæ de mæ Puæ che u l’è in sê, lê u l’intrià ne u regnu du sê.

22 Multi me diàn in quellu giurnu: Segnû, Segnû, nun emmu nuì prufetizzòu in to numme, e nun emmu [p. 24 modifica]nuì in to numme scacciòu i demonii, e nun emmu in to numme fætu multi miacui?

23 Е allùa ghe prutestiò dixendu: nu v’ho mai cunusciüu, retiæve da mi tütti vuiâtri che fæ opere d’ini­quitæ.

24 Tütti quelli dunque che sentan queste parolle e ê mettan in pratica, sân assumeggiæ all’ommu sapiente che u l’ha fabbricòu a so caza in sciu scheuggiu,

25 E l’è ciüvüu, e i fiümmi sun vegnüi grosci, e i venti han sciüsciòu infüriandu cuntra quella caza; ma a nun è derüâ, perchè a l’ea stæta fundâ in sciu scheuggiu.

26 E chiunque sente queste mæ parolle e nu ê mette in pratica, u sâ cumme quell’ommu scemmu che u l’ha fabbricòu a so caza in sce l’ænha:

27 E l’è ciüvüu, e i fiümmi han inundòu, e i venti han sciüsciöu infüriandu cuntru quella caza e a l’ è derüâ, e a so ruvinha a l’è stæta grande.

28 E avendu Gesü terminæ questi raxunamenti, ê türbe se mâvegiavan da so duttrinha.

29 Perchè u ê instruiva cumme avendu auturitæ, е nun cumme i so Scribi e Farizei.